Jumătatea sinceră a paharului
La o lucrare de comunicare, când era studentă, nu a răspuns nici da, nici nu, la întrebarea dacă un om politic, o vedetă ori un grup de persoane pot fi “vândute” ca un săpun, ci a înşirat o mulţime de teorii pro şi, fireşte, contra. La chefuri se dădea fan muzica anilor 60 (care îi plăcea, dar nu chiar atât de mult), căci aşa se declarau toţi prietenii ei. În maşină, la volan, a continuat să asculte “Dirty Diana”, deşi niciodată nu a fost fan Michael Jackson, dar nici nu a recunoscut că îi plăceau cântecele lui. De câteva zile, a urmărit siderată circul mediatic legat de moartea unei super-vedete. În fine, a ales să recunoască că a fi matur este egal cu a fi sincer şi nu înseamnă să fii parte din turmă. Numai că îţi trebuie ceva încredere să recunoşti cine eşti, ce îţi place şi să ai o opinie pe care să o susţii.
După mulţi ani, dau abia acum răspuns la întrebarea de la acea lucrare: da, oamenii politici şi vedetele pot deveni produse la fel că săpunurile. Însă prefer să văd calitatea acestor “produse” şi, dincolo de marcă, să îmi amintesc de persoanele care le-au dat viaţă brandurilor.
Calaretul Marlboro a dat viata? Brandul Marlboro a devenit cunoscut datorita lui? Suna ciudat sa dai viata altcuiva decat unui personaj. Poate fi comparat produsul cu un personaj?
wow! ce post transant! cred ca ti-ai dat seama de asta cand ai vazut ca toti prietenii de pe facebook aveau statusuri legate de MJ si iti venea si tie sa pui ceva, nu? exact asa mi s-a intamplat mie!
) oricum, am meditat putin si cred ca tendinta de a te alatura turmei se datoreaza lipsei de exercitiu al indiferentei. cand spui ca NU iti place ceva, se interpreteaza ca iti displace! automat iei o pozitie pe negativ, asa ca ori esti cu turma ori impotriva! de cate ori spui tu despre ceva ca “ti-e indiferent” in situatii de zi cu zi? esti obligat sa ai o parere, sa adopti o pozitie. nu imi pot da seama daca exista anumite presiuni sociale sau care e motivul…dar clar indiferenta e o valoare indezirabila social. dar what the heck!!??! avem atatea nuante de sentimente si cu toate astea nu avem raspunsuri automate care sa exprime indiferenta!!
@Marcos, voi reflecta, buna intrebare – si nu vreau sa raspund “din impresii”. Insa ma refeream mai degraba la curajul de a-ti expune parerile, cel putin aceasta a fost intentia acestei postari.
@Alexandra, da, acesta a fost contextul. Insa realitatea este ca mi-e ciuda ca desi stiu, pur si simplu stiu teorii clare si dovedite, ma las pacalita. In cazul de fata, se aplica fara dubiu spirala tacerii – eram in majoritatea tacuta. In alte cazuri, mi-e ciuda ca am avut comportament pavlovian de caine pacalit cand am intrat in magazine – si lista ar putea continua… Are dreptate Loredana Dumitrascu, cand spune ca a avea blog este egal cu a spala ceva rufe in public.
hahah, da…eu si mai ridicol ma simt cand ma trezesc proclamandu-mi sus si tare adeziunea, si in sinea mea imi zic “ce naiba fac?!” si stii ce des mi se intampla, mai ales ca sunt o persoana foarte empatica ?! oricum, singura modalitate de a face nota discordanta cu turma si a nu fi luat la ochi e sa te manifesti putin excentric…dar si asta te obliga la consecventa, deci…ai nevoie de maturitatea de a recunoaste ca nu ii poti impaca pe toti!
Draga Alexandra, da, stiu cat de des ti se intampla
In mod sigur fara aceste persoane care sunt in spatele acestor branduri fac tot posibilul si pe toate fronturile ca produsele lor sa devina de top. Totul e un marketing pan la urma de pe urma caruia se castiga multi bani. Intrebarea mea vine: oare aceste “produse” ar fi la fel de bine market-ate daca nu ar fi vorba de nici o parte materiala?
Beatris, raspunsul este, cu siguranta, nu…