În inima Londrei

Înapoi din vacanţă… iar blogul îşi reia activitatea

Festivalul Zilelor Helsinkiului reprezintă o ocazie neîntreruptă de concerte stradale, spectacole de teatru şi multe alte evenimente artistice. Adăugaţi-mă şi pe mine rătăcită la 12 noaptea în mulţime, ratând hotelul şi socializând resemnată cu nişte finlandezi veseli în Grădina Botanică de vară şi aveţi un  inedit tablou multilingvistic. Dincolo de aventurile haioase din vacanţă, care includ de la carne de ren cu gogoşari şi afine, până la o pâine bizară pe bază de aluat cu şuncă în Tallinn, un drum în Finlanda şi Estonia este dezirabil - măcar pentru peisaje, oamenii foarte veseli şi primitori, Design District of Helsinki  (imaginaţi-vă cum este să vedeţi toate aceste minunăţii, mai ales Marimekko, live….) şi pentru că, dacă sunteţi pasionaţi de marketing, capitala Finlandei este unul dintre oraşele cu cea mai bună promovare oficial recunoscută la nivel european .

Pe scurt, în Tallinn aveţi  istorie, culoare, convivialitate, artişti, cam tot ce ne-am fi dorit să reînviem la Sighişoara, alături de mult hi-tech şi wireless gratuit pe toate străzile (vorbim, totuşi, de oraşul unde s-a născut Skype…) - o atmosferă extrem de plăcută şi cosmopolită.

În Helsinki, este minunat să te plimbi la nesfârşit în buticurile de creator, prin parcuri şi să iei şalupa să mergi printre insule. Finlandezii râd enorm, beau vodcă multă (aşa că este destul de clar, ce remarcasem la diverse conferinţe nu era o întâmplare), fac sport şi petrec incredibil. O fi Nordul rece la propriu, dar este foarte convivial. Bine v-am regăsit!

A la recherche des couleurs… à travers les vacances

De vineri, este oficial vacanţă. Enfin, cum se spune în franceză. Drept umare, blogul ia, la rându-i, o pauză. Este în concediu .

Ne reauzim cu forţe proaspete la final de august. Călătorii pline de culoare tuturor!

Unii îi spun încă, romantic, Constantinopole…

La porţile Orientului, la gardul Occidentului

Istanbulul a fost, de multe ori, pentru mine, o călătorie amânată din varii motive – iar cel mai frecvent era faptul că mi se părea la îndemână: la o adică, am când să mă duc şi acolo… Şi iată-mă, în fine, întoarsă de la urmaşii otomanilor. Am plecat cu păreri preconcepute, în ciuda a tot ce citisem înainte. Mă aşteptam la un fel de lume arabă, cu toate cele bune şi cele rele specifice. Nu a fost deloc aşa. Între turci şi arabi sunt mult mai multe diferenţe decât asemănări. Iar despre oraş, ce să vă spun, decât să luaţi primul avion, câteva zile libere şi să profitaţi la maxim?

Culori, agitaţie, siguranţă, istorie, modernitate, surprize plăcute… Aya Sofia, Moscheea Albastră, Grand Bazaar, Kumkapi, Topkapi, Turnul Galatei, Taksim, faleza de la Marmara, Bosforul, Golden Horne, pasiunea din stradă când joacă Beşiktaş, restaurantele pescăreşti, librăria englezească din zona Sultanahmet, Maya’s Antique Corner (un magazin pe care l-am adorat), Palatul Domabahce, mirosul de castane coapte, curăţenia impecabilă, politeţea neaşteptată şi serviciile minunate… acesta este Istanbulul de azi, la care adăugaţi un strop de uimire când îţi regăseşti istoria, cuvintele din limba nativă şi obiceiurile deja uitate la noi, despre care mai povesteşte doar bunica…

Şi doar pentru respectarea realităţii: în nici o altă ţară, niciodată, într-un restaurant, nu mi s-a mai tăiat friptura în farfurie să învăţ cum se mânâncă turkish style sau chelnerul bătrân să ne aducă un castron plin cu jar, pentru a ne încălzi, când a văzut că tremuram chiar şi lângă calorifer!

Pauză pe blog

Sunt plecată pentru o săptămână…

Ca un bilanţ

De-a lungul anilor, am citit, am călătorit şi am trăit destule… poate nu câte aş fi vrut, poate mai multe decât ar fi fost să fie. Din călătorii, am învăţat să îmi placă să descopăr, să merg dincolo de all inclusive, să iau rucsacul în spate şi Le Guide du Routard în braţe, pe post de călăuză. Am învăţat să discut cu oameni pe care i-am văzut o singură dată în viaţă, să strâng în minte şi inimă amintiri care îmi vor fi mereu dragi… Din cărţi, am învăţat să trag concluzii, să văd şi alte realităţi, să deschid ochii dincolo de algoritmii evidenţi. Din restul de întâmplări, am învăţat despre prietenie şi despre alte lucruri simple şi importante.

La fiecare vârstă, avem câte un bilanţ. Poate avea legătură cu brandul personal sau poate fi, la alegerea noastră, foarte no marketing. Un asemenea bilanţ se poate rescrie cu fiecare nouă întâmplare, cu fiecare succes, cu fiecare eşec transformat într-o victorie. Totul este chestiune de alegere. Iar aici sunt, cred, trei coordonate: familia, profesia, prietenii. Dacă toate cele trei sunt reuşite… construcţia brandului personal nu îşi mai are rost ca atare. Fiecare dintre noi devenim, natural, un Paris faimos sau un New York de film…

Cerşetorii de la Paris au cont pe Facebook

De multe ori, am auzit discuţii cum că .ro ar fi oarecum centrul planetei şi că doar UK şi US ne-ar depăşi. Hm… în metroul parizian, am ascultat cu stupoare cum un  cerşetor dădea unor turiste rătăcite numărul lui de mobil, adresa de e-mail şi contul de Facebook!!! Iată cu adevărat comunitatea lui web 2.0, real democratică! Sincer, cred că suntem rămaşi rău în urmă …

Parisul este neschimbat, cu o atmosferă la fel de frumoasă ca întotdeauna, cu vitrine care te învaţă singure marketingul dacă nu ai chef de Kotler şi cu o pasiune declarată pentru web design (cărţile de profil sunt nenumărate la Fnac). Ceea ce sare însă în ochi este, în acest sezon, nu publicitatea pentru ultimele solduri, ci noua campanie de marketing turistic pentru Maroc: Il y a des pays qui font grandir l’âme (Există ţări care fac sufletul să crească). Reveria este asigurată prin poze din riaduri, din Atlas sau din deşert, care amintesc de duhul din lampa celor 1001 de nopţi… ceea ce este senzaţional în timp de criză. Repet ce am văzut încă din vară, Marocul îşi construieşte un brand de ţară serios.

Bonus: toate aceste reclame, omniprezente în Paris, duc la un portal la care România, ca ţară, doar visează. Detalii aici.

Blog en pause

Plec pentru câteva zile… Promit, la întoarcere, poveşti din Paris, despre marketing şi atmosferă, encore une fois

Impresii de călător la conferinţe. De această dată, Madrid

Am promis în comentariile articolului precedent şi câteva poveşti despre Madrid. Fireşte, Madridul nu este Barcelona şi nici nu este la fel de exotic ca alte destinaţii. În plus, când îl vezi numai după ora 18.00, adică după o zi de lucru, opiniile sunt puţin cam non-turistice.

Din punct de vedere al conferinţei, a fost foarte interesant pentru că, printre rarele ocazii de acest gen, în aceeaşi sală s-au întâlnit marketeri din majoritatea multinaţionalelor din energie şi profesori universitari de management… ceea ce a dus la controverse constructive, discuţii interesante şi foarte multe exemple de practică bazate impecabil din punct de vedere metodologic .

Din punct de vedere al Florinei ca turist în Madrid (fără fotografii, de data aceasta, căci nu am mai apucat să mai am şi asemenea activităţi), pot să vă spun un singur lucru, în rezumat: mergeţi un week-end acolo! Este o atmosferă foarte agreabilă, la jumătatea drumului între simplitatea elegant cosmpolită a Parisului şi viaţa de oraş care trăieşte din plin la ora 22.00, ca în ţările arabe. Iar dacă mergeţi în cartierul din zona Plaza de Espana, cu boutique-urile de creatori de modă şi bijuterii handmade, cu librării şi cu muuuuulte restaurante, berării şi cafenele cochete, va fi un mic regal de momente de neuitat. Doar ca să vă faceţi o idee, iată un exemplu care mie mi-a plăcut foarte mult…