- 25%, dar 100%

În această seară, am văzut pompieri care tușeau de fum în timp ce salvau bebelușii de la Giulești. Am văzut paramedici care abia respirau în timp ce scoteau pe brațe gravidele în travaliu. Am văzut medici care au venit de acasă să salveze vieți și am văzut că infirmierele au rămas la muncă, fără alte ajutoare, că doar nu s-a mai angajat personal în sistem, în căutare nebună de economii. I-am văzut, de fapt, pe bugetarii cărora li s-au tăiat salariile de bază cu 25% și toate sporurile și orele suplimentare… Pe bugetarii pe care mulți îi consideră cauza sărăciei publice. Iar pentru cei care își vor spune de acum în barbă că nu vor călca în spitalele de stat, am o veste proastă: cazurile grave și sarcinile problematice sunt întotdeauna trimise de la spitalul roz privat la secția experimentată și prost dotată de la stat. Adică, la aceiași bugetari. Propun să le mai scădem 25%.

Of!

În cadrul discuţiilor din focus grupurile proiectului “Imaginea României sub lupă“, oameni de toate vârstele şi din diverse segmente socio-profesionale, ştiau, în 2007, să definească mult mai bine brandul de ţară decât doamna ministru Udrea. Între timp, s-au scris atât de multe studii şi cărţi pe subiect, s-au derulat atât de multe proiecte de cercetare serioase şi cu metodologie impecabilă pe acest subiect, încât îmi pot explica alegerea frunzuliţei numai dacă echipa de la Minister a fost în ultimii trei ani pe Marte…

De ce să mergi înainte dacă se poate şi invers?

Zappingul este o practică foarte neplăcută dacă te duce în realităţi despre care nu ai fi vrut să afli că există. Este, însă, un obicei util dacă vrei să mai afli una, alta, diverse. Zappam deunăzi, când am picat pe OTV unde nu o Elodie sau un ministru al turismului m-au bulversat, ci pauza publicitară. Care pauză avea spoturi ca la începutul anilor ’90, atât pentru restaurante de cartier, cât şi pentru firme mari şi foarte cunoscute… Spoturile erau făcute, fireşte de OTV, deşi cu siguranţă că grupurile din care fac parte respectivele companii au reclame corporate de calitate, care transmit mesaje etc. Mă întreb, tot mai des, de ce ne chinuim să predăm, să învăţăm, să fim mai buni. Marketingul merge şi aşa, nu? Fără profesionalism…

Kosovo

Este mai bine să fii medic în Kosovo, cel puţin în comparaţie cu România. Nu este însă ok pentru pacienţi, dar am senzaţia că nimănui nu îi pasă de ei. Problema este că putem, oricare dintre noi, să ajungem pacienţi, oricând. Măcar din acest motiv ar trebui să ne pese – şi să facem ceva: indivizii, firmele care cotizează la asigurări, sindicatele. ..

Un alt articol pe aceeaşi temă aici.

România, ţara tragicomediei

Dacă aveaţi vreun dubiu, a îngriji bolnavi, a face operaţii pe cord deschis sau, la nivel mai modest, a preda la un liceu ori o universitate  – acestea sunt pasiuni, forme de hobby, modalităţi de a petrece timpul liber, numai cariere nu. Eu aşa înţeleg din ultimele ştiri despre legea salarizării unice. Drept urmare, viitorii mei studenţi sunt deja invitaţi să găsească parcuri unde să ne facem că ţinem cursuri, terase funny pentru seminarii şi alte forme de dezvoltare a acestui hobby, învăţarea. Nu de alta, dar nu văd altă altă opţiune decât să mergem în grup de lucru la vreun secretar de comună care să ne explice cum dumnealui are carieră de peste 4 puncte (încă nu am înţeles cum stau lucrurile aici, dar promit să mă informez), spre deosebire de un ofiţer de navă fluvială, care are doar 1,2 puncte.  Ah, să nu uit: în această ţară minunată, oamenii sunt pe măsură – citiţi comentariile articolului, veţi avea cu ce să vă delectaţi .