Of!

În cadrul discuţiilor din focus grupurile proiectului “Imaginea României sub lupă“, oameni de toate vârstele şi din diverse segmente socio-profesionale, ştiau, în 2007, să definească mult mai bine brandul de ţară decât doamna ministru Udrea. Între timp, s-au scris atât de multe studii şi cărţi pe subiect, s-au derulat atât de multe proiecte de cercetare serioase şi cu metodologie impecabilă pe acest subiect, încât îmi pot explica alegerea frunzuliţei numai dacă echipa de la Minister a fost în ultimii trei ani pe Marte…

Stop!

În showroom-ul unui concesionar auto, vine un client (caz real) şi, senin, vrea să cumpere o maşină de 15000 euro cu 3500. Blocat, omul de vânzări nu ştie cum să facă faţă nonşalanţei cumpărătorului, care îi spune că a văzut, clar, că e avantaj client de 3500 euro. Drept urmare, a venit cu 3500 euro să îşi achiziţioneze vehiculul…

Hahahahaha…. au râs toţi in reţea, când povestea s-a răspândit via e-mail. “Ce client!…” (puncte, puncte… la comentarii).

Eu mă întreb însă altceva. Nu suntem obligaţi, în această lume, să învăţăm nici o limbă străină. De ce noi, clienţii, care teoretic avem de unde alege, trebuie să ne chinuim să învăţăm vocabularul comercianţilor? Concret, de ce să nu scrii onest “Reducere de 3500 euro, în beneficiul dvs.” în loc de faimosul “Avantaj client”?! Nu cred în clienţi limitaţi şi condamnaţi să rătăcească în jungla consumeristă, ci în comunicatori care nu pot să se adreseze clar tuturor celor care fac parte din targetul lor.

Criza… şi marketingul la modă

Mda… Este la modă marketingul aşa-zis “de criză”. În mall, ne agasează “promoţiile anti-criză”. Băncile ne îndeamnă să economisim dacă avem copii, că aşa e la BCR, nenea din reclamă gândeşte ca noi. Hm… ce să mai economisim, când pe timp de criză salariile scad, ratele cresc, iar fetele se duc mai rar la coafor?!

Am senzaţia tot mai acută că, pe timp de criză (sună bine repetiţia aceasta, nu?; să nu uităm că deh, e criză!), în loc să ne concentrăm pe ceea ce ne afectează direct, iar dacă suntem firme, să ne ocupăm de resurse şi eficientizarea lor, noi facem zgomot. Foarte mult zgomot, care devine obositor – şi fără efect.

Bio marketing: lol!

Am primit în căsuţa poştală o avalanşă de cataloage de la Cora, Carrefour şi Mega Image (oare au aceeaşi firmă şi zi de drop mail?). M-a frapat apariţia unor cosmetice autohtone care poartă eticheta “bio”. Lol, cum spune o prietenă…

Dacă iei însă produsul şi întorci ambalajul, vezi că este tot un paraben şi o aldehidă, de ni se învârte creierul, în mod aiuritor, ca la lecţiile de chimie de a X-a. Nu ştiu dacă în România există label-uri recunoscute pentru produsele bio, aşa cum sunt, în Franţa, Ecocert sau AB, dar cred că este urgentă adoptarea unor reglementări în acest sens. Nu de alta, dar “biodegradabil”, “verde”, “natural” etc. nu înseamnă, obligatoriu, mare lucru… Nu sunt neapărat un fan al produselor bio, dar nici nu apreciez minciunile marketing made, pentru că vând în lipsa oricărei urme de onestitate.  Noi, clienţii, merităm să fim informaţi. La fel, brandurile merită să îşi construiască povestea într-un mod coerent şi sustenabil, nu prin vorbe frumoase, să fie.

Apropo de cauze sprijinite corporatist, văd că este o nebunie să stingem becul de ora Pământului. Frumos… dar cred, totuşi, în acţiunile concrete şi cu rezultate – de exemplu, să sprijinim familiile cu copii autişti sau bolnavi de cancer, măcar cu o donaţie sau cu un cuvânt de îmbărbătare. No marketing, dar uman…

“Te fereşte de mirosuri, te scapă de mirosurile neplăcute”

Cum am crezut întotdeauna că publicitatea este crema de pe tortul numit marketing (şi, ca orice cremă, este cea mai scumpă parte a prăjiturii), m-am ferit să discut despre reclame. Nu că nu s-ar merita, dar sunt alţii mai în măsură să se ocupe de acest subiect, ca să nu mai vorbim de doritori. Totuşi, deja nu mai rezist.

Dacă deschid televizorul (mare greşeală!), aud repetiţii care mă zgârâie la urechi, pe post de sloganuri. Dacă iau metroul, văd că dacă ar fi înghiţit aspirină, dinozaurii ar fi fost azi animale domestice, numai bune de plimbat la mall. Dacă iau maşina şi stau cuminte în coada de la semafor, constat că până şi Rosalul face exces de creativitate şi că pe containerele stradale de reciclare scrie artistic “hâtrie” şi “platsic”, de m-am frecat la ochi că or fi greşit “branduirea”. Nu, dom’le, este cu mesaj chestiunea!

Oare când se va înţelege că marketing înseamnă exact în această ordine PRODUS – CONSUMATOR – PROMOVARE? Orice am spune, trebuie să plecăm de la ce putem face şi este vandabil.

Pe cuvânt, orice produs de curăţat baia mă scapă de mirosuri! Să înţeleg că respectiva marcă nu are absolut nimic altceva de comunicat pentru că produsul nu se deosebeşte de nimic?! Într-o multitudine de oferte de aspirine, de ce trebuie apelat la umor pentru cea mai veche, mai credibilă şi testată mondial marcă de profil? Când am deja garanţia unei eficienţe de decenii…

Mă pot deosebi prin comunicare numai când produsul meu este prea… lipsit de caracteristici clare: fie că nu are nimic deosebit, fie că vorbim de intangibilitate. Numai că nu este nimic mai uşor de copiat ca promovarea. Şi retenţia clientului, în lipsa produsului care să fie aparte, ar putea deveni problematică. Tind să cred că prea multă teorie a PR-ului duce, paradoxal, la no marketing. Sper să mă înşel.

Ca un bilanţ

De-a lungul anilor, am citit, am călătorit şi am trăit destule… poate nu câte aş fi vrut, poate mai multe decât ar fi fost să fie. Din călătorii, am învăţat să îmi placă să descopăr, să merg dincolo de all inclusive, să iau rucsacul în spate şi Le Guide du Routard în braţe, pe post de călăuză. Am învăţat să discut cu oameni pe care i-am văzut o singură dată în viaţă, să strâng în minte şi inimă amintiri care îmi vor fi mereu dragi… Din cărţi, am învăţat să trag concluzii, să văd şi alte realităţi, să deschid ochii dincolo de algoritmii evidenţi. Din restul de întâmplări, am învăţat despre prietenie şi despre alte lucruri simple şi importante.

La fiecare vârstă, avem câte un bilanţ. Poate avea legătură cu brandul personal sau poate fi, la alegerea noastră, foarte no marketing. Un asemenea bilanţ se poate rescrie cu fiecare nouă întâmplare, cu fiecare succes, cu fiecare eşec transformat într-o victorie. Totul este chestiune de alegere. Iar aici sunt, cred, trei coordonate: familia, profesia, prietenii. Dacă toate cele trei sunt reuşite… construcţia brandului personal nu îşi mai are rost ca atare. Fiecare dintre noi devenim, natural, un Paris faimos sau un New York de film…

Mărturisesc…

… că nu mi-a plăcut niciodată să discut despre publicitate sau despre o anume reclamă în mod particular. Mărturisesc, la fel, că fiind stagiară în agenţie de profil la Paris, am învăţat să folosesc,  în pană de idei în advertising, două teme care nu dau greş: copiii şi umorul.

Numai că mă obosesc deja reclamele aiuritoare care utilizează greşit cele două soluţii deja amintite. Nu are rost să le enumăr, sunt sigură că le ştiţi şi voi.

Mă întreb dacă unii au auzit de ROI în marketing, căci eu, consumatorul, am momente în care sunt plictisită de unele ”capodopere ale marcomm-ului”.