Afaceri la feminin

Facultatea de Management din SNSPA are onoarea de a vă invita la un nou eveniment marca BizMasters: conferinţa “Afaceri și management la feminin”, ce se va desfăşura în 24 mai 2012, la sediul SNSPA (strada Povernei, numărul 6, sector 1, Bucureşti), sala 12, începând cu ora 17:00.

În cadrul acestei întâlniri, femei de afaceri de succes, dar şi specialişti în relaţii publice, vor împărtăşi studenţilor informaţii utile şi sfaturi practice despre antreprenoriat şi dezvoltare profesională.

Cătălina Andreescu – Area Sales Developer la Avon Cosmetics România, Iulia Bîlea – PR Manager la Ivatherm, Monica Jitariuc – Online PR Director la The Practice şi Claudia Suhov – Founder & Creative Director la Boko se numără printre invitatele ce vor răspunde la întrebări precum:

“Cât este de dificil pentru o femeie să pornească propria afacere?”;

“Prin ce se diferenţiază femeile manager?”;

“Care sunt calităţile pe care o femeie ar trebui să le aibă pentru a reuşi în mediul de afaceri?”.

Open space reloaded

A sosit, la un moment dat, moda open space-urilor, pentru proximitatea echipelor devenite team-uri. O iniţiativă lăudabilă, care dărâma la propriu pereţii dintre birourile sufocate de hărtii, cutii şi etajere. Se presupunea chiar că aşa se vor uni angajaţii, iar “bisericuţele” vor deveni istorie. Ce poveste frumoasă… şi ca orice poveste, doar cu un sâmbure de adevăr.

Viaţa în open space înseamnă veşnice certuri ba că curent, ba că nu e curent de la geamul deschis; ba că unii deranjează cu telefonul, ba că alţii sunt muţi şi nu “socializează”; ba că X bârfeşte, ba că Y strigă peste mese, ba că Z are masa vraişte de ne face etajul de râs cu atâta dezordine. Nu e nimic nou, aceleaşi discuţii erau şi în vechile birouri cu 2-3 persoane. S-au schimbat grupuleţele informale prin trecerea la open space? Hm… aş zice că nu. Oricum nu se formau în birou, ci la fumoar. Aşa sunt închegate şi în epoca managementului modern, tot la o ţigară trasă cu sete în piept, în ciuda ONG-urilor ce predică, nesolicitate de nimeni, grija pentru sănătate. În open space, nici măcar nu este mai mult spaţiu, căci s-au plantat, în toate firmele, plante de decor ce îşi dau duhul încet, dar sigur.

Moda organizării spaţiului de lucru este, ca orice modă, sinuoasă. Vine şi trece, cu repetiţii, ca la pantofi. Principiile şi lecţiile generice sunt, din păcate, aceleaşi – numai că nu le învăţăm şi le uităm prea repede. Un open space nu rezolvă nici problema comunicării informale, nici pe cea a controlului managerial. Nu “adună” echipa şi nici nu creează mai mult spaţiu de lucru. Nici vechile birouri nu erau o soluţie eficientă… după cum, personal, nu cred nici în necesitatea mesei de ping-pong să îţi vină creativitatea pentru sloganuri când lucrezi în agenţia de publicitate X…

Propun, simplu, să lucrăm mobil, de pe laptop, de acasă sau din parc – şi să fim plătiţi la rezultate, nu la numărul de ore moţăite în faţa calculatorului şi a automatului de cafea. Toată lumea ar ieşi în câştig…

Despre ce nu se spune în cărţi

Cristina mi-a spus de curând că, atunci când era studentă şi le spuneam la seminar că un prieten de nădejde al marketerului este magazioniera, râdea pe înfundate. Azi, sunt momente când îşi aminteşte cu dor de râs şi se dovedeşte, deh, că baba avea dreptate…

Despre ce nu scrie Aaker în manualele de (re)branding (şi nici Kapferer et comp.)? Extrapolând, despre doamna magazionieră. Concret, despre şedinţele- fulger cu orele (paradoxal, nu?), despre schimbarea ştampilelor, despre virgula pusă oarecum în scrisoarea de informare internă.

Dragi studenţi, aştept să vă văd de nota 10 atât la teoria strategică, cât şi la practica unde veţi avea, slavă Domnului, ocazia să vă dovediţi skill-urile! Marketingul este o lume fascinantă…

Asemănări între fizică şi marketing

Domnul profesor Brătianu are o comparaţie extraordinară despre viaţa unei organizaţii oarecare: să luăm o bucată de lemn pe un râu. Nu poate merge mai încet ca râul, din motive lesne de înţeles. Nu poate să o ia prea repede pe râu, faţă de viteza acestuia, căci apar oricum forţe care o vor încetini. Altfel spus, nu poţi ieşi cu mult din sistem, căci vei fi la un moment dat tras înapoi de pluton.
Mi s-a întâmplat, în experienţa mea de marketing, să propun proiectele X, Y, Z… şi să nu se întâmple. Nu era timpul lor, compania nu era pregătită, fie ca resurse, fie ca mentalitate, fie ca proceduri acceptate. Acum sunt resuscitate, iar eu caut în disperare pe server, prin arhivă, scotocesc prin sertare după ciornele de acum trei ani. Marketerii sunt, de obicei, cu câţiva paşi în viitor – sau aşa ar trebui să fie. Poate de aici apar frustările relativ des întâlnite, când nu îşi pot pune în aplicare ideile. Numai că trebuie şi ceva răbdare…

Fidelizare?!

Să luăm o situaţie des întâlnită în viaţa profesională: o agenţie vine să prezinte un proiect departamentului de marketing al firmei X. Termenii din speech se succed cu o viteză năucitoare, o avalanşă de expresii pretenţioase, de la awareness la fidelizare. Unele cuvinte sunt neaoşe, altele anglicisme voite. Dacă ne aflăm în sediul unei multinaţionale, să zicem, franceze, este şi mai şi: marketerii încep şi ei să spună că vor face animare şi pilotaje, în funcţie de bezoane… etc.

Că vocabularul de marketing e tralala, nu mai este de mult un issue, ca să rămânem ancoraţi în context. Însă când conceptele sunt înţelese şi aplicate alandala, atunci chiar avem o problemă. Există oameni din marcom care vorbesc cu ardoare, mai că aş spune că pun pasiune în subiect, despre fidelizare / loializare.  Lesne de înţeles dacă ultimul manual de profil consultat amintea ca modele de consum numai de numitele pavlovian, marshallian, veblenian etc. Da, în asemenea, cazuri, apporte, dragă consumatorule fidel! Căţelul lui Pavlov are corespondent oricum în anumite domenii de activitate.

Numai că nu toate industriile sunt la fel. În unele domenii, nu ne interesează să ne schimbăm furnizorul de produse / servicii, nu suntem, în calitate de clienţi, dispuşi să “investim” efort în a ne modifica eventualele obiceiuri de consum. Ori, aici, nu mai vorbim de clienţi fideli şi acţiunile de profil sunt pentru retenţia lor… Este cazul mass market în domeniul energiei, după cum arată studiile de profil de după deschiderea pieţei pe plan european. Drept urmare, poate că nu ar strica ceva update pe la unele manuale.

Dacă se apropie Crăciunul, este party

Am avut trei petreceri de final de an în această săptămână. Foarte drăguţe şi, mai ales, cu atmosferă destinsă, chiar dacă diferite ca participanţi, concept şi tipuri de locaţie. Petrecerile de acest tip, în teorie, sudează echipe. În practică, în cel mai bun caz, duc la relaxare, căci bisericuţele se văd foarte bine pe ringul de dans. Însă party-urile de Sărbători alături de colegi şi de coordonatori sunt un must. Totuşi, dacă eşti o persoană deschisă, te simţi foarte bine în asemenea seri.

Pe de altă parte, atenţie, dacă sunt folosite corect, evenimentele de acest tip devin un excelent instrument de marketing intern. Până la urmă, în aceste nopţi, din toate hotelurile şi restaurantele de pe Calea Victoriei ieşeau “corporatişti” îmbujoraţi după samba şi rock’n roll, tombole, hohote de râs, discursuri de felicitări…

Momente de exploatat

Se pare că unul dintre momentele de maximă socializare la birou este prânzul… lăsând la o parte atotputernica ţigară, fireşte. La masă se fac şi se desfac alianţele între echipe, se socializează, se pornesc branstominguri, se discută proiectele în curs etc. Numai de bine, drept urmare. Prânzul la birou are diverse forme şi înfăţişări: de la comanda telefonică de pizza, piept de pui la grătar, mâncare chinezească şi mai nou libaneză, la mersul în grup la restaurantul din colţ ori la cantina din dotare. Fireşte, apar şi variaţiuni: pacheţelul de acasă, sandwitchul de la automat etc. Ce este bun într-un prânz la birou? Nu atât mâncarea, cât mai ales relaţia informală care se sudează în aceste contexte… şi care ajută enorm munca de echipă ulterioară. De aceea, cross-eating-ul este unul dintre instrumentele reale pe care se pune accent în marketingul intern, de multe ori voit şi programat. Sunt manageri care au înţeles de mult acest lucru şi folosesc aceste momente în mod uzual, ba fac din ele chiar o tradiţie, de genul vinerea este ziua în care mergem cu echipa o oră în afara biroului… şi este foarte eficient.

Mediul de lucru… pentru productivitate şi fericire

“Life at work” este un slogan  Mobexpert Office în care eu cred foarte mult: cuprinzător, clar, cosmopolit… cam ca într-un open office de multinaţională. Acesta, adică open office-ul, este deja un fel de obligativitate dacă eşti o firmă care se respectă.

Un open office, cu zeci de indivizi la birouri, arată, în broşurile de prezentare, ca raiul pe pământ: oameni surâzători, în faţa unor laptopuri foarte simpatice, cu câte o cană haioasă pe birouri din MDF în culori pastelate etc. Teoretic, un asemenea spaţiu presupune deschidere, relaţionare, comunicare.

În practică, open office-ul te educă, grosso modo, să fii mai atent să saluţi pe toată lumea şi să înveţi să fii ferm la telefon vorbind cu voce joasă. În rest, şi în open office, şi în alte tipuri de birouri, bisericuţele şi prieteniile se formează la fumoar sau, în lipsa lui, la automatul de cafea. Departamentele strâng rândurile cu mai multă atenţie şi bariere invizibile rămân între diversele echipe. De asemenea, apare o grijă sporită în a te feri de priviri indiscrete când eşti pe Messenger (în varianta Meebo). Toate acestea, desigur, în condiţiile unei productivităţi sporite…