Wise shopping

Pentru un universitar semnatar de articole economice, criza este o ocazie minunată de a scrie articole interesante și de impact (așa cum a fost, la vremea sa, tema euro). Să nu mă înțelegeți greșit, nimeni nu vrea să traversăm crize financiare, dar atunci când acestea ne lovesc frontal, literatura cu titluri legate de subiect se vinde.

Într-un asemenea context am găsit articole care fac referire la conceptul de wise shopping (comparația atentă a mărcilor și achiziția în funcție de prețul cel mai mic, respectarea listei de cumpărături), diferit de smart shopping (căutarea sistematică a celor mai bune afaceri). Adică, mai simplu, vorbim de un consumator rațional, dar nu excesiv, în supermarket.

Este ceva nou aici? Poate numărul celor care sunt mai atenți la ce cumpără. Este un subiect de dezbătut? Fiind legat de contextul crizei, da, desigur. Este o teorie remarcabilă? Puțin probabil, nu aduce nimic nou. Are relevanță pentru cineva? Da, pentru creatorii de promoții la raft. De unde rezulă că analizele academice sunt, în final, utile în practică (întotdeauna sunt, numai că nu se prea vorbește despre acest lucru – abia acum, datorită crizei, lucrările de profil tind să aibă mai multă vizibilitate). În concluzie, să fim wise…

Din nou despre criză

De data aceasta, nu voi scrie despre criză din punct de vedere economic, ci despre cum văd, tot mai mult, că ne raportăm ca indivizi la vremuri mai grele… Apatie, deziluzie, apeluri de strângere a rândurilor şi, în final, îndemnuri să supravieţuim şi să ne vedem sănătoşi în 2011: cam aşa ceva am auzit în ultimele săptămâni.

Nu este război, nu ne-a lovit nici o calamitate naturală, dar stagnarea sau, mai rău, declinul, sunt foarte greu de depăşit în perioade post-evoluţie. Industriile de comunicare, de training, de multe alte servicii, sunt direct afectate şi, plătind costuri urâte, mulţi învaţă că nu brandul este cheia, ci clientul; că economia face bine la sănătate; că orgoliul este un moft care nu aduce deloc aceleaşi avantaje ca o echipă sau o reţea…

Pe timpuri de criză, cei care au făcut carieră acum 10-15 ani sunt parcă, în continuare, primii optimişti. Ei doresc să pregătească noi proiecte pentru 2011, plănuiesc călătorii iniţiatice, vor să se redescopere. Urmează un 2010 dificil şi, cel mai probabil, fără bugete… însă în ani ca aceştia, este timpul să pui bazele viitoarei creşteri şi să înveţi ceva pozitiv pentru experienţa ta ca profesionist. Probabil, şi ca om…

Pe timp de criză

Este o mare plictiseală în marketing în această perioadă, în varianta în care nu au avut loc disponibilizări sau alte evenimente neplăcute cauzate de criză. Ce vremuri erau când se spunea că nene, economia duduie! Evenimente fastuoase, campanii de anvergură, lansări de produse nemaipomenite şi nemaivăzute… Où sont les neiges d’antan?

Păi, o fi zis bine poetul povestea cu omătul de odinioară, dar în secolul nostru, la ce schimbări climatice au loc, nu mai este cazul să ne raportăm la trecut decât ca principiu – şi încă în mod vehement. Vă amintiţi de epoca fordistă care a însemnat, în esenţă, eficientizare şi productivitate? Ei bine, ideea fundamentală s-a întors. ROI, fişe pline de KPI, calcule – aceasta este munca de marketer acum. Şi aşa ar fi trebuit să fie mereu, doar că în timpuri de (aparent) belşug, uităm cum stau lucrurile de fapt. Cum se zice în articolul care a picat la admiterea de la FCRP, “economia gâfâie”. Va dura până va respira… şi trebuie să ne adaptăm în consecinţă.

Criza… şi marketingul la modă

Mda… Este la modă marketingul aşa-zis “de criză”. În mall, ne agasează “promoţiile anti-criză”. Băncile ne îndeamnă să economisim dacă avem copii, că aşa e la BCR, nenea din reclamă gândeşte ca noi. Hm… ce să mai economisim, când pe timp de criză salariile scad, ratele cresc, iar fetele se duc mai rar la coafor?!

Am senzaţia tot mai acută că, pe timp de criză (sună bine repetiţia aceasta, nu?; să nu uităm că deh, e criză!), în loc să ne concentrăm pe ceea ce ne afectează direct, iar dacă suntem firme, să ne ocupăm de resurse şi eficientizarea lor, noi facem zgomot. Foarte mult zgomot, care devine obositor – şi fără efect.

Criza şi lecţiile ei (II)

Revin la subiectul crizei. De data aceasta, cu o concluzie de marketing…

Majoritatea economiştilor sunt de părere că în 2009 putem vorbi, fără dubiu, de o veritabilă criză structurală.  Mecanismul este destul de simplu: la originea crizei se află, pe de o parte, căutarea activă a creşterii randamentelor instituţiilor financiare şi, pe de altă parte, existenţa unui exces de monedă. Aceste două aspecte au dus la o relaxare a creditării şi la explozia emiterii de acţiuni. Pe de o parte, a apărut un risc vizibil în domeniul financiar; pe de altă parte, s-a simţit impactul asupra pieţei imobiliare, prin punerea masivă în vânzare a produselor de profil. Creşterea riscurilor financiare a determinat o criză de încredere, băncile ajungând să nu se mai împrumute între ele, ceea ce a dus la dificultăţi de finanţare ale firmelor şi la căderea burselor. 

Căderea bursei a dus, în spirală, la căutarea de lichidităţi de către agenţii economici. Aflate în criză de încredere, băncile au refuzat creditarea firmelor, deci s-a ajuns la oprirea / stagnarea unor investiţii şi la temeri privind profitabilitatea. Fireşte, au apărut repercusiuni la nivelul forţei de muncă şi, drept urmare, ne confruntăm azi, cu propagarea unei stări generale de panică în piaţă. La nivel macroeconomic, criza a devenit vizibilă prin creşterea ratei şomajului, scăderea veniturilor şi, în final, prin scăderea consumului – ceea ce a amplificat problemele firmelor, care nu mai au unde să îşi desfacă producţia la volumele anterioare declanşării crizei.

Astfel, refăcând traseul de contagiune descris mai sus, putem deduce că ieşirea din criză constă în stimularea sustenabilă a consumului şi a satisfacerii nevoilor, fără a mai cădea în capcana creditării excesive. La nivel microeconomic, dacă produsele unei firme se vând mai ales ca urmare a finanţării achiziţiei lor prin creditare, trebuie găsite şi surse de diversificare a riscurilor. Pe scurt, este vorba despre “a nu pune toate ouăle în acelaşi coş”, adică despre varierea portofoliului cu servicii şi produse achiziţionabile fără apelarea la credite, deci bazându-ne pe puterea reală de cumpărare. Nu este nimic nou sub soare, doar că o practică sănătoasă a fost, se pare, o vreme uitată – şi unele firme, din diverse domenii, se văd azi vulnerabile…

Crizele sunt normale în economie, fie că au impact mai mic pentru că sunt conjuncturale, fie că au repercusiuni grave, fiind structurale. Istoria ne învaţă că, până ce pieţele se redresează ca urmare a regândirii în ansamblu a sistemului economic (în unele cazuri cu intervenţie statală), firmele trebuie să se descurce pe cont propriu. Ori teoria marketingului oferă foarte multe soluţii de diminuare a pierderilor în asemenea cazuri… dacă se acţionează proactiv.

Criza şi lecţiile ei

Criza este un subiect atât de hot, încât Le Monde are, de ceva timp, o rubrică dedicată, chiar pe prima pagină a site-ului web. Dacă aveţi curiozitatea să o citiţi, veţi remarca puzderia de ştiri despre falimente, restrângeri de activitate şi concedieri. Nimeni nu se întreabă, însă, real, care sunt lecţiile concrete de aplicat în urma acestei experienţe nefericite…

Să fim oneşti, multe probleme încep chiar în cadrul firmelor: departamente de servicii conexe activităţii de bază care devin mamuţi parazitari, birocraţie excesivă, control haotic al costurilor, fardări ale rapoartelor de audit, pierdere de timp în şedinţe fără rost, productivitate nemăsurată cu anii… şi ştiţi cu toţii, lista ar putea continua. Cu siguranţă, nu doar românii stau pe Messenger la birou, pierd cu orele la cafea sau preferă să citească tabloidele online în timpul programului. Se întâmplă şi în multe alte case mari…