Norocos că este român

Marketerul român este un individ norocos. Poate să îşi exercite meseria zi de zi, de la A la Z, poate să determine apariţia de noi branduri, să le crească, să le rebranduiască… pentru că avem o piaţă unde există producători locali, concurenţă, modificări de structură. Da, poate că nu sunt consumatorii maturi şi nici marketerii nu au abilitatea confraţilor din UK. Însă a lucra în marketing în România, exceptând câteva cazuri, nu înseamnă a traduce postere de “la centru”… ci a cerceta, analiza, crea şi dezvolta.

Marcomm sau nu

Oamenii de marketing sunt, înainte de orice, strategi cu blesteme de practică bazică. Un fel de generali care trebuie să intre direct în focul luptei, ca simpli soldaţi. Mă refer aici la dura trezire la realitate:  translatarea voioasă de la liniile directoare de acţiune pentru acoperirea pieţei, la aprovizionarea magaziei cu pixuri şi agende branduite.

Sunt convinsă că este mult mai atractiv să faci comunicare când eşti marketer:  este creativ şi, în final, de aici vin banii şi tot aici se va cheltui bugetul. Numai că o excesivă aplecare spre promovare simplă nu va face altceva decât să îndepărteze omul de marketing de strategie şi să îl apropie, paradoxal, de pixurile despre care spuneam mai sus.

Cred că ar trebui, în ciuda proporţiilor bugetare, să se pună mai mult accent pe mar din marcomm, nu pe comm. Numai aşa pixurile vor rămâne la nivelul lor real şi rolul de strateg al marketerului va fi recunoscut şi de colegii din alte departamente, nu doar de alţi marketeri.

Asemănări între fizică şi marketing

Domnul profesor Brătianu are o comparaţie extraordinară despre viaţa unei organizaţii oarecare: să luăm o bucată de lemn pe un râu. Nu poate merge mai încet ca râul, din motive lesne de înţeles. Nu poate să o ia prea repede pe râu, faţă de viteza acestuia, căci apar oricum forţe care o vor încetini. Altfel spus, nu poţi ieşi cu mult din sistem, căci vei fi la un moment dat tras înapoi de pluton.
Mi s-a întâmplat, în experienţa mea de marketing, să propun proiectele X, Y, Z… şi să nu se întâmple. Nu era timpul lor, compania nu era pregătită, fie ca resurse, fie ca mentalitate, fie ca proceduri acceptate. Acum sunt resuscitate, iar eu caut în disperare pe server, prin arhivă, scotocesc prin sertare după ciornele de acum trei ani. Marketerii sunt, de obicei, cu câţiva paşi în viitor – sau aşa ar trebui să fie. Poate de aici apar frustările relativ des întâlnite, când nu îşi pot pune în aplicare ideile. Numai că trebuie şi ceva răbdare…