A învăţa… de ce?

De ce este nevoie să continuăm să învăţăm în marcom, în general? Nu pentru a fi mai buni, căci aceasta începe deja să fie o expresie atât de folosită, încât pare lipsită de conţinut. Ci, pentru că meseriile de marketer sau de PR sunt ca cea de chirurg: apar continuu noutăţi, la care trebuie să le faci faţă.

Am lucrat la un moment dat în vănzări, la începutul anilor 2000. Ce am cunoscut eu atunci, nu are nici o legătură cu ceea ce fac azi comercialii din pharma. La fel, studiile de caz de marketing pe care le lucram cu entuziasm la începutul carierei mele didactice, azi sunt depăşite. Este normal, pe o piaţă cu evoluţie rapidă şi intensificare a concurenţei.

Am mai spus-o, dar cred că este adevărat şi că este nevoie să subliniez. Sunt două categorii de “profesionişti” de care trebuie să ne ferim: cei care nu ştiu teorie şi nu vor să înveţe şi, respectiv, cei care ştiu doar un manual şi mai departe nu au mai învăţat nimic. Lumea nu stă în loc…

Temeri

Am ezitat multă vreme să scriu despre acest subiect, cu siguranţă delicat şi destul de greu de digerat de mulţi dintre noi. În fiecare an, sunt din ce în ce mai îngrijorată de faptul că studenţii nu reuşesc să relaţioneze corect, coerent şi natural diversele cunoştinţe practice şi teoretice pe care le au. Ori asta mă pune pe gânduri cu privire la ce fel de profesionişti vor fi, căci exemple nefericite am mai întâlnit în practică.

Concret, despre ce vorbesc aici? Despre o lacună a sistemului de învăţământ preuniversitar, care nu ne educă, de mici, să recompunem cunoştinţele asimilate în noi structuri. Îmi aduc aminte de jocul de cuburi de la gradiniţă, din anii 80… imaginaţia ne era ultima frontieră, dar bazele erau solide (la propriu, mai ales – erau cuburi de lemn…).

Aşa ar trebui să fie şi munca unui comunicator – sau cel puţin a unui absolvent FCRP. De exemplu, nu pot concepe ca o campanie de comunicare să nu se bazeze, minim, pe cunoştinţe dobândite, alături de cele din PR, pe noţiuni din cursurile de management strategic, de marketing, de psihologie şi de finanţare. Am văzut studenţi care cred că nu contează decât practica… Ca şi când la NASA au trimis întâi rachetele în spaţiu şi apoi au inventat fizica! Am văzut studenţi care cred că nu contează în comunicare decât creativitatea, mai ales în CSR. Ca şi când banii ar ploua din cer în (şi din) biserica corporativă, fără întoarcere într-o formă oarecare de profit, monetară sau nu…

Pe pieţele mature, nu doar produsele se vând mai greu, ci şi oamenii cu diverse meserii. Este timpul să fim profesionişti încă de mici, ca să fim extraordinari când vom fi mari. Pentru noi, înainte de orice, pentru companiile pe care le vom alege şi, în ansamblu, pentru societatea din care facem parte.