Am ezitat multă vreme să scriu despre acest subiect, cu siguranţă delicat şi destul de greu de digerat de mulţi dintre noi. În fiecare an, sunt din ce în ce mai îngrijorată de faptul că studenţii nu reuşesc să relaţioneze corect, coerent şi natural diversele cunoştinţe practice şi teoretice pe care le au. Ori asta mă pune pe gânduri cu privire la ce fel de profesionişti vor fi, căci exemple nefericite am mai întâlnit în practică.
Concret, despre ce vorbesc aici? Despre o lacună a sistemului de învăţământ preuniversitar, care nu ne educă, de mici, să recompunem cunoştinţele asimilate în noi structuri. Îmi aduc aminte de jocul de cuburi de la gradiniţă, din anii 80… imaginaţia ne era ultima frontieră, dar bazele erau solide (la propriu, mai ales – erau cuburi de lemn…).
Aşa ar trebui să fie şi munca unui comunicator – sau cel puţin a unui absolvent FCRP. De exemplu, nu pot concepe ca o campanie de comunicare să nu se bazeze, minim, pe cunoştinţe dobândite, alături de cele din PR, pe noţiuni din cursurile de management strategic, de marketing, de psihologie şi de finanţare. Am văzut studenţi care cred că nu contează decât practica… Ca şi când la NASA au trimis întâi rachetele în spaţiu şi apoi au inventat fizica! Am văzut studenţi care cred că nu contează în comunicare decât creativitatea, mai ales în CSR. Ca şi când banii ar ploua din cer în (şi din) biserica corporativă, fără întoarcere într-o formă oarecare de profit, monetară sau nu…
Pe pieţele mature, nu doar produsele se vând mai greu, ci şi oamenii cu diverse meserii. Este timpul să fim profesionişti încă de mici, ca să fim extraordinari când vom fi mari. Pentru noi, înainte de orice, pentru companiile pe care le vom alege şi, în ansamblu, pentru societatea din care facem parte.
La obiect 
Bine punctat! Senzatia mea este ca la noi sistemul de invataman nu prea stimuleaza gandirea „complexa”, vederea de ansamblu asupra unei probleme. Adica la noi inca se considera ca pentru a lucra in publicitate este suficient sa fii creativ si atat. Sau ca pentru a lucra in recrutare sau resurse umane e suficient sa fii psiholog. Or realitatea nu e chiar asa. Trebuie sa ai o viziune de ansamblu asupra mediului, sa stii sa evaluezi o companie sau un candidat si prin metode sau pe criterii mai pragmatice.
Ai vazut si tu ca la noi la traininguri majoritatea apreciaza workshopurile – nu atat pentru ca sunt practice dar pentru ca sunt complexe.
Si inca o lipsa a materiilor de gen marketing/comunicare/publicitate etc…si chiar si management este cantitatea foarte mica de informatii privitoare la bani, buget sau tot ce inseamna aspectele financiare ale unei afaceri/campanii. Si managementul unui buget! Poate de aici ideea unui nou training pe subict…ce zici?:)
ApreciazăApreciază
Draga Ioana, managementul bugetelor de marketing este, pur şi simplu, administrarea în funcţie de obiective şi de resurse non-financiare a activităţilor de marketing. Simplu în teorie, dar greu în practică, câtă vreme se fac acţiuni (sau se propun) fără obiective reale sau generatoare de beneficii cuantificabile.
Nici nu îţi pot spune cât de mult mă enervează faimosul obiectiv „îmbunătăţirea imaginii”, de exemplu. Îmbunătăţire faţă de cine, comparativ cu ce, cu ce procent, în ce perioadă, cât mă costă să ating acest lucru, ce îmi aduce procentul acela de îmbunătăţire etc.?
ApreciazăApreciază
Aha….! Acum inteleg de ce ati spus acel „fireste”!!!!:)) … dar unii scriu teoria, dar nu o stiu…asa ca degeaba o scriu. Mai exista si varianta sa stii si doar sa aplici in practica….vroiam sa fiu sigura.
ApreciazăApreciază