Şiragul de amintiri

Am un obicei din adolescenţă, care m-a transformat într-un client splendid pentru companiile de telefonie (numai că nu îmi recunosc meritele să mă recompenseze pe măsură): când am timp, vorbesc cu prietenele mele cu orele la mobil (pe vremuri, se încingea fixul de confidenţele noastre de liceene). Suntem cam aceleaşi prietene (bravo nouă!) şi discuţiile noastre au ca elemente comune, după atâţia ani, cărţile, poveştile din vacanţă, ce a mai făcut cutare amic plecat de ceva timp din ţară…
La reuniuni (tot mai rare şi mai de familişti, ca la 30 de ani aşezaţi şi asumaţi), stăm calm la detalieri despre copii, căsătorii, divorţuri, credite, mobilier, reduceri, concedii all inclusive sau nu… şi amintiri cu parfum trecut de Regie, Sighişoara, Vamă sau 1 Mai la Neptun. Cine spune că la 10 ani de la finalizarea liceului nu este un moment de bilanţ, minte. Cine are însă alături încă prietenii de acum 10-15 ani, este norocos. Căci numai aşa îţi poţi vedea evoluţia ca om, raportându-te la cei care te cunosc şi ţi-au fost alături de multe ori la bine, alteori la rău…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: