Preistoria educaţiei consumeriste

În orice manual de business care nu este citit după ureche, afli câteva aspecte de bun simţ, uneori în mod nepermis trecute cu vederea:

  1. cu cât gradul de ameliorare a serviciilor creşte, există un regres al satisfacţiei utilizatorilor / clienţilor, datorită „educării” acestora, grosso modo, la mai bine;
  2. este mult mai mare rata de povestire spontană despre ce este rău / nu merge bine la o organizaţie / un brand, decât despre aspectele pozitive – din teoria spiralei tăcerii, translatată către business, putem concluziona ceea ce este oricum evident: să nu generalizăm plângerile, ci să cercetăm majoritatea „tăcută”;
  3. mulţi dintre noi, în calitate de consumatori, avem deja o idee despre ce este / ce nu este un produs şi căutăm mai ales argumente care să ne întărească această idee.

Concret, să luăm cazul Maggi, ultima reclamă, pentru Secretul Gustului Intensavor: un băieţel cu un buchet de legume în mână, ce se transformă în grăunţele cu pricina, spre fericirea nelimitată a tuturor gospodinelor. Dacă avem un subiect care crede că Maggi, Knorr et comp. sunt chimicale numai bune de dat la gunoi, este posibil ca focus-ul din spot, pe ploaia de Maggi, să îi amintească de mâncarea pentru câini. Astfel, în loc să rămână (măcar) neutru în exprimare (oricum nu ar fi devenit consumator, căci este deja anti-suplimente de acest tip), va avea motivaţie în a lua poziţie… contra.

Contează pentru brand? Cel mai probabil, nu, câtă vreme numărul opozanţilor este mic – şi orice marketer ştie că are o pătură de non-consumatori din convingere, iar eforturile sale de comunicare nu se îndreaptă către aceştia. Cam aşa este şi cu bloggerii care iau atitudine – va mai trece multă apă pe Dunăre până când poveştile lor reale despre brandurile neglijente faţă de clienţi vor emoţiona departamentele de marketing  –  fireşte, ca urmare a unei pierderi (eventual masive) de consumatori…

În România, suntem, chiar dacă nu vrem să recunoaştem, în preistoria educaţiei consumeriste. Îmi amintesc, de exemplu, că la apariţia pe piaţa noastră a lui No logo de Naomi Klein, câteva nume din marcom au spus sec „o carte anti-globalizare”, de mă frecam la ochi să văd dacă am citit corect…

Anunțuri

2 comentarii

  1. ioana · ·

    him… asta cu maggi cred ca are o alta perspectiva: se vrea explicat procesul tehnologic de obtinere a „grăunţele cu pricina, spre fericirea nelimitată a tuturor gospodinelor”, pt ca se obtin spre deshidratarea legumelor;
    cred insa ca aceeasi metoda, folosita de strabunicile multora dintre noi in obtinerea de legume/fructe pentru iarna e de prea mult timp uitata definitiv – asa ca puteti si singuri sa trageti concluziile;
    cine nu ma crede, sa verifice la Muzeul Satului 😉

    Apreciază

  2. Ioana, poate…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: