Viaţa e banală

Hărmălaia atinsese cote ameţitoare: toţi urlau, gesticulau, roteau ochii de parcă ar fi fost apucaţi de necuratul. Cu feţe vişinii de nervi, cu vene umflate la gât, aproape că făceau spume la gură: fiecare îşi spunea punctul de vedere, argumenta, povestea, relua, concluziona. Şi, desigur, nu asculta nimeni.

Bătrâna îşi făcu de trei ori cruce, scuipă în piept şi ieşi tiptil din cameră: Doamne, îi înnebunesc nepoţii, de la pacostea de politică! De parcă le dă cineva ceva dacă răcnesc unii la alţii şi se înjură de comunişti, securişti, nomenclaturişti – ce o mai fi însemnând şi asta. Că doar viaţa este grea, bine era cu pensia mai mare. Dar dacă nu mai e, nu mai e: noi să fim sănătoşi, că le-om duce toate. Duminică, după slujbă, o să meargă la vot, cum a facut-o de fiecare dată. Şi apoi o să le pună masa nepoţilor, să îi răsfeţe şi pe ei cineva, că parcă sunt tot copii.

Oare o să plouă?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: