Dorul, nebunul

– Dorul sfâşie inima în zdrenţe şi rupe mintea în felii.

Aşa îi spusese bătrâna cu riduri palide şi ochi albaştri ca cerneala din călimara de odinioară.  Poate că vorbea despre dorul de casă. Sau despre cel de familie, de ţară, de vacanţa de atunci. Despre dorul de tot ce a fost altădată mai bun şi mai frumos. Sau poate că vorbea despre dorul de tinereţe şi de un sărut ce ar fi trebuit uitat acum multe decenii. Însă, cu siguranţă, nu îi era dor nici de război, nici de colectivizare, nici de anii de chinuri şi suferinţe.

Istoria ne transformă inimile şi vieţile. Aşa că ce vedea acum ea, bătrâna, nu era deloc nou. Poveşti banale, cu alţi oameni meschini şi metehne vechi. Nimănui nu îi va fi dor peste alte decenii de istoria care se scrie azi, pentru că nu are nimic măreţ. Însă tuturor care vor trăi, le va fi dor de acasă, de familie, de cei dragi, de anii lor tineri şi de iluziile care i-au marcat.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Bogdan · ·

    frumos

    Apreciază

  2. Ioana · ·

    ooaau

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: