Brand, brand. De care?

Fără îndoială, trăim într-o lume polarizată, care se caracterizează în societatea românească prin existența câtorva categorii de consumatori destul de simplu de delimitat:

  • a) categoria elitelor din toate punctele de vedere: cultural (ca fond), economic (își permit să consume), cu simț estetic și eventual cu simț moral (aspect neimportant pentru subiectul analizat aici);
  • b) categoria elitelor intelectuale, dar fără posibilități materiale și/sau sincer dezinteresate de aspectul estetic și de formă;
  • c) categoria medie: cu o oarecare bază culturală, dar fără mari dorințe de citit sau de dezvoltare artistică, însă  atentă la estetică, din perspectiva aparențelor sociale (iubitorii trendurilor generalizate, sigure, nu ale celor incipiente);
  • d) categoria high inferioară: fără cultură generală, dar cu posibilități materiale similare celor de la pct. c) și cu o altă înțelegere a criteriilor estetice;
  • e) categoria inferioară: fără cultură generală, fără posibilități materiale.

Firește că există n alte posibile delimitări, dar gradul de cultură generală, mixat cu cel de cultură consumeristă și cu puterea de cumpărare sunt principalul motor al achizițiilor, abia ulterior venind personalitatea și alte criterii.

Categoria a) nici măcar nu contează la scară macro, fiind foarte puțin numeroasă și neavând, ca în secolul al XIX-lea, de exemplu, putere de influențare majoră a societății. Categoria b) nu contează la nivel macro din motivul evident al limitării consumului. În mod ironic, ca efect final, aici introducem destul de mult și categoria e).

Ceea ce ne arată că cei care modelează în final consumul și, automat, politicile de marketing, sunt categoriile c) și d). Pentru cei din c), contează o minimă estetică a produsului cumpărat, dar de nivel mediu și fără pretenții intelectuale sau artistice de vreun fel. Pentru cei din d), lucrurile sunt simple: kitsch, dar care poate fi destul de scump.

Aceasta explică de ce există minim două posturi de manele cu acoperire națională, de ce se poartă enorm ținutele de seară care nu seamănă cu cele din Europa occidentală și de ce, pe de altă parte, au înflorit mall-urile și nu boutique-urile de designer.

Este rău, este bine? Nici nu contează, de fapt, câtă vreme există oportunități de business.

Dacă aș vrea să fiu sigură că fac bani, aș investi în crearea de branduri minim estetice, diluate din punct de vedere al kitschului, cu costuri mici și cu rulaj. Vă las pe voi să identificați aceste branduri, pentru că ele există și, dacă vă uitați la expansiunea acestora din mall-uri, veți vedea cum se întrepătrund în cabinele lor de probă categoriile c) și d) de consumatori.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: