Premiul „Augustin Frățilă” și problemele false ale scandalurilor aducătoare de click

Îmi amintesc cu drag clasa a VII-a și clasa a VIII-a, când după ce terminam vreo carte românească care mă fascina, îmi verificam propriile păreri citind, în exact această ordine, ce au spus despre acel autor și George Călinescu, Nicolae Manolescu și Zoe Dumitrescu Bușulenga. Nu mi-am pus niciodată, în acei ani, problema prețiozității artificiale a criticii literare: am avut șansa ca mama să fi cumpărat în biblioteca noastră doar cărți de specialitate scrise de cei mai practici și la obiect critici – și așa se face că îmi plăcea cu adevărat să le citesc analizele.

Cum zice însă povestea, nu mică mi-a fost mirarea când, în această seară, via Facebook, am nimerit peste controversa (foarte probabil, falsă) Nicolae Manolescu – bloggeri din juriul premiului „Augustin Frățilă”. Care este, de fapt, problema?

De când vorbim despre piață și în cultură (și cultura înseamnă și să vinzi, chiar dacă nu ne place să o recunoaștem), există premii literare și premii de popularitate. Criticii literari aleg niște romane, cititorii / bloggerii / vedetele etc., aleg alte romane. În cazurile cele mai fericite, ambele tabere aleg aceleași romane. Apoi, la reeditare, premiile vor ajuta și mai mult vânzările autorilor recompensați.

În chestiunea pe care o aduc în discuție, aș sublinia că, dacă am înțeles corect, premiul „Augustin Frățilă” este un premiu de popularitate și de aici se ridică, în realitate, cu totul alte două probleme decât cele ale dezbaterii care inflamează acum Facebook-ul:

  1. comunicarea premiului, care a fost prost promovat, pentru că ar fi trebuit să fie explicat clar ca premiu de popularitate acordat de bloggeri;
  2. legimitatea juraților: ar fi trebuit extinsă lista de bloggeri care votează, la un număr cel puțin dublu, astfel încât chiar să fie un premiu de popularitate.

Ce s-ar fi câștigat prin această abordare? Simplu, popularizarea cărții românești. În plus, ar fi fost o gură de oxigen pentru autorii care nu știu să facă marketing propriilor cărți și care au edituri aflate în semi-profesionalizarea muncii de promovare susținute după criterii moderne.

În mod subiectiv, aș aminti propriul meu caz de client de carte. Deși îmi place să citesc, deși mă informez constant ce să mai cumpăr din librărie, din lista cărților propuse la „Augustin Frățilă”, eu nu am citit decât „Ucideți generalul” de Bogdan Hrib și am mai auzit doar de încă două titluri.

De ce? Pentru că nu le-am văzut când am căutat noutatea de carte care să merite a fi cumpărată. Pe scurt, pentru că restul cărților în cauză nu au avut parte de un veritabil marketing profesionist – prin aceasta înțeleg prezență continuă în online, sampling în alte reviste (îmi amintesc că așa am descoperit Yasmina Khadra – și ce revelație s-a dovedit a fi!), vizibilitate în librărie, coperta 2/4 care să atragă prin prezentarea subiectului, alte acțiuni de tip BTL care să ne facă să adăugăm și titluri românești în sacoșa de cumpărături de carte… Poate că nu sunt bani de marketing, dar dacă nu se vor găsi soluții, ne vom învârti într-un cerc vicios la nesfârșit – și ar fi păcat să nu investim în scriitorii de aici și de acum.

Așa că da, este nevoie de premii de popularitate, urgent – și de cât mai multe. Și da, să voteze bloggerii, Facebook-ul, adolescenții, cititoarele de chick lit (vă amintiți de Goncourt pentru liceeni sau de premiul de carte Elle din Franța?). Să dea Domnul să avem apoi câștigători care să ia tot: atât premiile clasice literare, cât și pe cele de popularitate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: