Un alt decembrie

Aveam zece ani şi era decembrie cu mult soare. Nu ştiam că aceea avea să fie luna când totul urma să se schimbe.
Într-o seară din acel decembrie, mătuşa mea i-a spus la telefon mamei doar atât: „E la Timişoara şi e de zece ori mai rău ca la Braşov”. Aveam să aflu mai târziu că tata a refuzat a doua zi să se urce în tren ca parte a „gărzilor patriotice” ce urmau să fie trimise la Timişoara contra manifestanţilor de acolo: tata a spus că aşa ceva nu se poate, la Timişoara erau în stradă fraţii noştri.
Acel decembrie urma să continue. Era seară când tancurile au intrat în oraş şi s-au oprit, unul lângă altul, chiar în faţa blocului nostru, cu turelele aţintite spre balcoane. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri cum fratele meu de doar şase ani a spus, simplu, uitându-se la tancuri: „Mă doare burta” – şi atât, nici un alt semn de frică. În acea seară, mama ne-a pus să dormim pe plapumă în hol, ca să fie două rânduri de pereţi între noi şi tancuri.
Şi au început să tragă. Cine? Împotriva cui? Cine ştie?!
Aveam zece ani şi într-o dimineaţă de decembrie am văzut maşinile din parcare ciuruite ca o sită. Tot în acea dimineaţă, de la geam, am văzut şi bucăţi din ceea ce fusese un om într-una din maşinile făcute praf de gloanţe. Nu am ştiut niciodată cine a fost bărbatul care a murit atunci în faţa blocului nostru.
Azi suntem liberi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: