Puțină melancolie

Aseară, la o masă cu antreprenori și manageri, am întâlnit o fostă studentă din 2004, din seria primelor masterate online din România, entuziasmată și azi de experiența ei de masterand SNSPA la Management și comunicare în afaceri, forma online (Facultatea de Comunicare și Relații Publice). Această întâlnire a dat naștere, de altfel, postării de azi.

2004, ați auzit bine: anul în care SNSPA lansa masteratele online în care urmau să se înscrie și să performeze studenți din toată România și români expatriați la New York, Shanghai, Praga, Oslo etc. Cum era în 2004?

Masteratele SNSPA online (Managementul proiectelor și Management și comunicare în afaceri) durau trei semestre, iar media era de 3 materii / semestru. Cursanții se logau seara la cursuri și seminarii, începând cu 18.00 (ora Bucureștiului), pentru câte trei ore de lucru cu colegii și profesorii. Aveau suport de curs, caiet de aplicații, bibliotecă virtuală, prezență obligatorie pe platformă la ore, lucrau în echipă planuri de afaceri și studii de caz complexe reale – și cât a trebuit să arbitrez între membrii echipelor când se mai certau la proiecte între ei via forumul platformei sau Yahoo Messenger și mă rugau să intervin! Evaluarea la un singur curs însemna un test grilă din teorie, minim un referat / studiu de caz individual, minim un proiect real, foarte complex, de echipă și evaluarea tuturor intervențiilor individuale din cadrul seminariilor și cursurilor – care sunt și azi stocate pe platforma http://www.comunicareonline.ro.

Parcursul fiecărui student era foarte clar: vedeai când s-a logat, dacă a avut toate prezențele, cum și ce a vorbit la fiecare curs și seminar, cum a lucrat în echipă, îi vedeai rezultatele la testele grilă, îi știai referatele și rezolvările individuale la studiile de caz și așa mai departe. Totul, într-o perioadă în care nu se auzise de MOOC și alte inovații sofisticate recente. În acea perioadă, prezența la cursuri și seminarii era obligatorie, deși de la distanță. Îmi amintesc că studenții rămâneau de cele mai multe ori la birou până la 9 seara, ca să fie siguri că pot intra online, cu o conexiune de Internet sigură.

După un deceniu, văd că încă există comunitatea masteranzilor SNSPA de la online din acei ani, mai ales că ei au ales ulterior să se întâlnească și offline și că, nu-i așa, proiectele de la curs apropie membrii echipelor. Și, încă o dată, realizez ce treabă bună s-a făcut în acei ani (apropo, aici este o analiză pe alumni din masteratele online SNSPA care arată un grad de satisfacție foarte ridicat, mulți ani după finalizarea cursurilor).

Unde suntem azi? În urma intrării în vigoare a criteriilor de calitate devenite obligatorii în ultimii ani pentru toate universitățile, nu mai există oficial masterate online, ci IFR (învățământ fără frecvență). Cele două masterate online SNSPA au devenit, conform noilor standarde, masterate IFR în sistem Bologna, adică durează patru semestre și implică (în măsura în care pot studenții) și întâlniri fizice cu profesorii. La SNSPA, caracterul aplicat al cursurilor din cele două masterate este același, există în continuare un calendar clar de ore online seara, evaluarea se face tot prin teste, proiecte, studii de caz…

Suntem în 2015.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: