Nimeni nu se mai uită la nimeni

Aproape fiecare aeroport este la fel: o bulă artificială unde oameni cu look cosmopolit beau o cafea sau un ceai în timp ce își verifică mesajele de pe telefon ori au grijă de copiii care se plictisesc târând de un maimuțoi chinuit de pluș. Pe aeroport este de obicei un aer de vacanță: unii merg către țări calde, alții se duc să își vadă rude și prieteni din partea cealaltă a globului și, cine știe, poate că se gândesc cu ce își vor umple timpul în avion. Poate vor dormi, poate vor citi, poate vor vedea un film, poate vor asculta muzică… Mai rar, vor discuta cu vecinul de zbor. În aeroport mai sunt și cei care călătoresc în interes de serviciu: îi recunoști de departe, cu aerul lor blazat, de oameni care au văzut tot ce era de văzut și care își petrec timpul cu capul vârât într-un Excel complicat, maiestuos afișat pe ecranul laptopului camarad de drum. De fapt, nimeni nu se mai uită la nimeni. Digitalizarea ne îndepărtează de ceilalți și exact ceea ce făcea deliciul unei călătorii – să cunoști oameni noi, să afli lucruri noi, să discuți câte în lună și în stele cu necunoscutul de alături – începe să fie tot mai rar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: