Top 5: ce nu îmi place

Sunt câteva lucruri care nu îmi plac sau pe care le consider dincolo de limita suportabilă a inutilităţii. Aş enumera pe scurt câteva – aşa, ca de sfârşit de an:

1. 50% din muzica difuzată pe posturile de radio pe care le prinde maşina mea. Ori eu am îmbătrânit cam rapid, ori o parte din muzica asta nu este melodioasă.

2. „Marketerii” experimentaţi, care critică tot, dar nu fac nimic. În general, cred că cei care critică sau controlează ar trebui întâi puşi să facă, apoi să îşi dea cu părerea. Este valabil şi în alte domenii.

3. Străzile din Bucureşti, fără excepţie. În principal, din cauza simplă a asfaltului făcut sită şi, mai nou, a unor borduri pe care urci cu maşina doar dacă autovehiculul în cauză este Hummer.

4. Mincinoşii, indiferent de tipul de minciună. Nu cred în necesitatea de „a-i juca pe ceilalţi”, nu îi văd utilitatea. Şi atunci, de ce să nu fim oneşti? La locul de muncă, în grupul de prieteni etc.

5. Lipsa de politeţe. Este o caracteristică cam prea răspândită în mediul înconjurător şi se manifestă cu precădere la intrarea în magazine, pe scările rulante de la metrou, ca să ajungă să culmineze la semafoare.

Ordinea celor de mai sus este întâmplătoare.